HAI CU COCOŞEII!

La mulţi ani, oameni buni!

N-am avut chef de scris. Fifi m-a certat. Mi-a fost lene şi mi-a fost foame. Sfârşitul de an se lasă cu excese. O porcărie, normal, dar ce să mai fac…Apoi am lins toate horoscoapele.

Mi-am propus să am un an optimist. Să mă încurc doar cu persoanele pozitive. Să câştig la loto, sau măcar să joc. Şi tot studiind astrologia pe 2017 am încercat să pun cap la cap cele 4000 de informaţii. Diferite, desigur.

Una mi-a zis că o să primesc o moştenire şi nu ştiu de unde. În afară de prinţul ăla frumos al Spaniei, n-am niciun văr bogat.
În altul am citit că e anul Taurului. Că rup. Profesional, în amor, în bani, în afaceri.
Şi nici nu ştiu cu ce să încep. Să-mi deschid o gogoşerie, că la vândut gogoşi sunt specialistă, să caut un italian bogat care să mă iubească pentru că sunt tânără, şi, evident, frumoasă şi bună. La suflet, că toţi vor suflet, nu? Şi dacă n-ai suflet îţi pui nişte silicoane, că e promoţie. Plăteşti o țâță şi îţi dă 2. Nu ştiu ce-ți dă, dacă plăteşti 2.
Sau poate anul asta găsesc un portofel. Dacă-l găsesc în România s-ar putea chiar să-l duc la poliţie. Dacă are în el o chitanță de la CAR Faur şi o reţetă de pandişpan, n- am ce face.
Mariana Cojocaru mi-a zis că e anul meu. Fără tăgadă.
Urania nu-mi răspunde la telefon. Cred că e supărată pe mine, deşi io o iubesc mult.
Singurul lucru clar e că e anul cocoşului de foc. Mie îmi plac cocoşii. Mai ales ăia care cântă dimineaţă pe alte garduri. Şi ăia care nu-s cocoşi, dar se dau. Nimic despre curile de slăbire. Nimic despre mâncarea eco. Sper să-mi aducă cocoşul un an bun. Capra mi-a adus doi ani. Că la chinezi capra e mai întâi un animal. Nu ca la noi. La noi, caprele se cunosc de la o poştă.
Să vă meargă bine, dragilor!